Biblioteca verde. Concepte și practici (I)
Maté Erzsébet
Conceptul de bibliotecă verde se poate aplica atât arhitecturii clădirii care îi asigură sediul, cât și inventarului sau serviciilor oferite de aceasta.
În anul 1990, în Marea Britanie, a fost creat pentru prima dată sistemul de certificare al clădirilor, care le-a grupat în diferite categorii pe baza unor criterii ecologice. Acesta a fost întărit de sistemul LEED, instituit în 1998 în Statele Unite ale Americii. Mișcarea „Biblioteca Verde” (Green Library Movement) a apărut la începutul anilor 1990 prin cooperarea dintre biblioteci, universități și diverse colegii, primele rezultate fiind vizibile din anii 2000, în primul rând în America de Nord și Europa Vestică și Nordică.
Principalele puncte de vedere referitoare la clădirile de biblioteci au fost sintetizate de Klaus Ulrich Werner, în felul următor: o „clădire verde” este economică, ecologică, rentabilă. În cazul unei biblioteci nou construite, trebuie avute în vedere condițiile ecologice ale terenului ca și „poluarea moștenită”, condițiile climatice, infrastructura (transportul public, crearea locurilor de parcare pentru autoturisme și biciclete) etc.