Donația de carte în bibliotecile publice – abordări teoretice
CRISTINA BACIU
Bibliotecile primesc de la donatori, persoane fizice sau juridice, donaţii de publicaţii româneşti şi străine, pe orice suport.
Donația este un act de liberalitate prin care donatorul transferă donatarului, în mod irevocabil, dreptul de proprietate al unui bun. Conform Legii 500/2002 privind finanțele publice, donațiile pot fi fonduri bănești sau bunuri materiale primite de o instituție publică de la o persoană juridică sau fizică, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație.
Donația este o modalitate de achiziție gratuită, care se referă la procurarea unui document sau a unui grup de documente prin donații de la autor, de la instituții, de la persoane particulare și testamentare. Aceasta este cea mai veche cale de completare a fondurilor unei biblioteci, cea mai mare parte a bibliotecilor constituindu-se printr-o donație (fie bănească, fie prin donarea în întregime a unei biblioteci ce a aparținut unei personalități). Donațiile reprezintă o contribuție importantă la dezvoltarea patrimoniului cultural și științific, precum și la păstrarea memoriei culturale locale și naționale. Prin intermediul lor, în colecțiile bibliotecilor intră un număr mare de documente de valoare, reprezentative pentru identitatea noastră culturală și națională; astfel, printre criteriile de selecție se numără valoarea informațională și de patrimoniu, dar și utilitatea publicației. Bibliotecile publice se pun în serviciul comunităţilor locale, sprijinindu-le în activităţile lor educative şi culturale. Rolul patrimonial este exercitat de aceste instituții prin atribuțiile pe care și le asumă de prezervare a documentelor care constituie memoria comunității, care au ca autori membri ai comunității, care conțin informații despre comunitatea respectivă sau care au o valoare istorică, culturală, artistică deosebită.