Calendarele universului rural românesc (II)
ANCA-MARIA POP
Materialul prezent reia cercetarea din numărul anterior al revistei „Lectura” (nr. 3(45)/2024), abordând conținutul publicațiilor calendaristice din secolul al XIX-lea, destinat țărănimii transilvănene, dorindu-se o structură tematică nu foarte rigidă (subiectele fiind ușor omogenizate) în funcție de interesele și nevoile de lectură ale timpului și locului.
Agricultura în calendarele vremii
Calendarele vremii au contribuit la extinderea, dezvoltarea cunoștințelor agrare ale țăranilor. Din lecturi, își puteau face o impresie generală, găseau modele agrare din țări mai dezvoltate, care puteau fi aplicate local. Aflau, de exemplu, că secerișul putea avea loc și în luna decembrie sau chiar în ianuarie (în Australia, Argentina, Noua Zeelandă, Chile), că în Europa, înainte de anii 1900, Rusia producea cea mai mare cantitate de tutun, 719 milioane kg pe an, asemeni și alte țări, în America Centrală. Comparând clima și solul, s-a constatat că țara noastră ar fi fost capabilă să producă mai multă lucernă, iar „Calendarul săteanului” oferea un ghid practic în acest sens.