O descriere a Clujului din 1734
Fabian Róbert-Donát
Transilvania la începutul secolului al XVIII-lea
Tentativa eșuată a turcilor de a ocupa Viena, în 1683, s-a soldat nu doar cu formarea, în 1684, a unei alianțe antiotomane, dar manevrele militare care au urmat au pus și Principatul Transilvaniei într-o situație dificilă. Pe de-o parte, succesele militare ale Imperiului Habsburgic prevesteau finalul unei noi dominații asupra spațiului central-european, pe de altă parte, în incertitudinea momentului, Principatul nu dorea să riște un amplu conflict militar cu Poarta. Ocuparea militară habsburgică a Transilvaniei, la sfârșitul secolului al XVII-lea, nu a făcut decât să alimenteze lipsa de popularitate a viitorilor noi stăpâni. Documentul, cunoscut în istoriografie sub numele de Diploma leopoldină (1961), însemna nu doar sfârșitul Principatului Transilvaniei și al suzeranității otomane, dar și înglobarea lui în Imperiul Habsburgic, înființarea Guberniului, sfârșitul multor manevre militare și diplomatice legate de Principat (încheiate prin Pacea de la Karlowitz) și începutul unei noi ere pe plan administrativ. Războiul curuților din primul deceniu al secolului al XVIII-lea a întârziat instaurarea regimului habsburgic în Transilvania, dar Pacea de la Satu Mare (1711) a condus, în următoarele decenii, la consolidarea regimului și la formarea unor noi realități în statutul juridic al Transilvaniei, în evoluția structurilor administrative, a instituțiilor locale și centrale, dar a adus noutăți și pe plan economic și social.