Conferinţele radiofonice – mărci educaţionale în perioada interbelică
Monica Ghiță Stoica
În anul în care radiofonia românească împlineşte 95 de ani de existenţă şi tot atâţia ani de la prima emisiune oficială a Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), denumită în continuare Radio România, postul public de radio din ţara noastră, se impune o analiză retrospectivă asupra importanţei şi influenţei radioului public asupra maselor. Încă de la debut, Radio România şi-a asumat ca misiune publică, nu numai informarea corectă, promptă şi obiectivă a publicului, ci şi menirea de a educa, a culturaliza şi a distra masele. Un rol deosebit de important în realizarea studiului l-a avut Arhiva Scrisă a Radio România, o arhivă unică în peisajul de profil din ţara noastră. Câteva dintre documentele existente în această arhivă, constând în texte ale conferinţelor difuzate la radio, până la apariţia benzii magnetice în deceniul al cincilea al secolului trecut, au reprezentat principalele surse bibliografice pentru studiu. Textele conferinţelor, dactilografiate sau în manuscris, reprezintă adevărate repere de cunoaştere ce se adaugă patrimoniului cultural românesc. De asemenea, o sursă bibliografică importantă a fost şi Bibliografia Radiofonică Românească (BRR), lucrare fundamentală pentru studiul evoluţiei editoriale a radiofoniei româneşti din perioada 1928-1946.