Makerspace-urile și bibliotecile publice
Diana Baciu, Aura Câmpan
Motto: „Sarcina noastră nu este de a construi o bibliotecă mai bună, ci de a găsi cel mai bun mod de a ne folosi abilitățile și talentele pentru a promova obiectivele comunităților noastre. Uneori asta înseamnă că vom face genul de lucruri pe care oamenii le asociază cu bibliotecile. Uneori înseamnă că vom înceta să mai facem astfel de lucruri. Iar uneori înseamnă că vom face lucruri pe care nimeni nu le-a asociat vreodată cu o bibliotecă.” (T. Scott Plutchak)
De-a lungul timpului, bibliotecile s-au adaptat și au evoluat pentru a răspunde cât mai bine nevoilor comunităților lor. La început de secol XXI, ele au început să se orienteze spre „a face”, îndepărtându-se de concentrarea exclusivă asupra colecției de surse de cunoștințe, care au variat de la suluri de papirus la cărți electronice și alte resurse digitale. Pe măsură ce practica biblioteconomică continuă să evolueze, creșterea sprijinului pentru crearea activă de cunoștințe și artefacte ale cunoașterii – într-un cuvânt, realizarea („making”) – de către membrii și comunitățile bibliotecii, devine o practică standard. Astfel de exemple pot include documente tipărite sau electronice și baze de date care sunt create și/sau accesate în mod activ prin intermediul stațiilor de lucru, al programelor informatice și al imprimantelor, fotografii, înregistrări video și scanări, care sunt create, editate și remixate într-o varietate de medii. Pe măsură ce informația devine din ce în ce mai fluidă, facilitarea creării de cunoștințe printre oameni și comunități de practică devine un rol din ce în ce mai valoros și central al bibliotecii. Implementarea spațiilor de creație (makerspaces) în biblioteci este răspândită și în creștere, bibliotecile din întreaga lume având un rol mai central ca niciodată în comunitățile pe care le deservesc.