Aplicarea legii CASBI în mediul rural din judeţul Cluj
Lakatos Artur-Lóránd
În data de 12 septembrie 1944, între România şi Uniunea Sovietică s-a încheiat un armistiţiu, care de fapt consfinţea trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaţilor. Armistiţiul, semnat la Moscova, avea 20 de puncte care stabileau statutul României în raport cu puterile aliate, şi mai ales cu Uniunea Sovietică, iar prevederile documentului au afectat profund viaţa politică, economică şi administrativă a ţării.1 Articolul 8 al armistiţiului se referea la proprietăţile Ungariei şi Germaniei de pe teritoriul românesc, respectiv la bunurile cetăţenilor acestor ţări, interzicându-i României facilitarea scoaterii lor din ţară. Acest articol avea să stea la baza naşterii celebrei legi CASBI. Conform acestui articol, nr. 8 al Convenției de Armistițiu, „Guvernul și Înaltul Comandament român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea, sub orice formă a proprietății (inclusiv valori și monede) aparținând Germaniei și Ungariei și naționalilor lor, sau către persoane cu domiciliul pe teritoriile lor, sau în teritoriile ocupate de către dânșii, fără autorizația Înaltului Comandament Aliat. Guvernul și Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condițiile ce urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat”.2