Rolul Băncii Agrare în încercarea de a transforma Clujul într-un pol financiar bancar după Marea Unire
Septimiu Moga
Istoria Băncii Agrare este una dintre poveștile triste ale unui oraș transilvan din perioada interbelică, o poveste ce ne îndeamnă să ne gândim mai mult la ceea ce ar fi putut să fie decât la ceea ce a fost. Ea înglobează întreaga simptomatologie economică a perioadei dintre cele două războaie mondiale. Poate părea ciudat, că o bancă ne-ar putea oferi cheia deslușirii maladiei economice a unei epoci, dar banca, atât în sens comun, dar mai ales în sens epistemic, aglutinează caracteristicile economice ale unei zone, ale unui sector și, în cele din urmă, ale unei economii, dar, mai ales, ale unei evoluții istorice. Băncile sunt sensibile nu doar la modificarea unor parametri macroeconomici, atât de pomeniți și citați în literatura economică, precum produsul intern brut (producția totală, venitul național sau alte denumiri), nu doar la doctrinele sau modelele economice din contemporaneitatea lor, ci și la mersul istoriei, la tendințele gândirii într-un spațiu și timp bine definite.